De Ziua Mondială a Prematurității

Azi e una din acele zile în care îmi reamintesc de prima sarcină și de nașterea înainte de termen. E ziua în care sunt din nou mulțumitoare pentru faptul că sarcina a fost destul de înaintată, iar bebelușul destul de dezvoltat încât să nu fie necesară plasarea în incubator.
Era o zi de duminică. Tocmai ne întorseserăm din Cîmpia Turzii când mi s-a “rupt apa”. Am ajuns la spital undeva după ora 20:00. După consult, medicul mi-a zis că e totul în ordine și că până dimineața la 03:00 aveam să nasc. M-a apucat groaza, după calcule sarcina era undeva în săptămâna 34-35. Era prima mea sarcină, nu avusesem nicio problemă pe parcursul acesteia și totuși… se întâmpla asta!
Medicul a fost super OK, mi-a vorbit extrem de sigur pe el, a și glumit cu noi, în încercarea de a ne detensiona.
Travaliul a durat vreo 30 minute, iar la ora 01:30 Ioana a venit pe lume. O mogâldeață ce cântărea mai puțin de 2 kile jum’ate era în brațele mele și mi-a umplut inima de sentimente ce nu pot fi puse în cuvinte.
Mereu ne-am zis că Ioana s-a grăbit să vină pentru că are prea multă iubire de oferit. Cei ce o cunosc vor fi de acord cu mine că puiul meu iubește oamenii. Pur și simplu. Are o îmbrățișare pentru fiecare, cuvinte pline cu dragoste și încurajări.
Privind-o, sunt mereu recunoscătoare că a fost de la început puternică, a fost o luptătoare.

Mă gândesc cu inima strânsă la părinții ai căror copii se grăbesc mai tare decât Ioana. Copii de jumătate de kilogram ce luptă cu o forță de neimaginat să depășească orice bariere și să crească îndeajuns pentru a merge, alături de părinții lor, acasă.
Pentru ei și cu Ioana în gând croșetez, de câteva luni, caracatițe. Micii “războinici” au nevoie de toate armele pentru a câștiga lupta. Pun în fiecare caracatiță puțin din mine și îmi place să cred că prin ele ajung la copilașii născuți prematur și la părinții lor toate gândurile mele de bine, încurajările și dragostea.
Azi, de Ziua Mondială a Prematurității, îmi doresc să văd o schimbare în întregul sistem de sănătate din țară, îmi doresc să văd că acești luptători sunt supravegheați și tratați de echipe de profesioniști în spitale cu aparatură potrivită nevoilor lor. Îmi doresc să văd că atât ei, prematurii, cât și părinții și cadrele medicale, sunt înconjurați de iubire și optimism, de care au atâta nevoie!

Să ne aburim puțin

Ne plac gadget-urile, ne plac electronicele și ne plac electrocasnicele.
Cred că dacă ne-am putea permite, am fi înconjurați de roboței și aparatură de toate mărimile și formele, și nici nu ar conta foarte mult dacă sunt într-adevăr utile. Eu știu că m-aș opri la un punct, însă Vlad are alte limite. Spre exemplu: de când au apărut pe piață, îmi reamintește ocazional de aspiratoarele inteligente, acele chestii de dimensiuni relativ reduse care știu să curețe singure podelele. Îl atrage nu funcția în sine, ci modalitatea prin care funcționează. Eu, în schimb, mă gândesc la partea practică. Oricare ar fi motivul pentru care ni-l dorim, va trebui să mai aștepte puțin.
Până atunci, ne îndreptăm atenția spre obiectele ceva mai ușor de obținut 😉 Cred că una din cele mai bune investiții din ultima perioadă a fost mopul cu aburi. Îmi pare extrem de friendly atât cu noi, cât și cu natura. Da, consumă energie electrică, dar pe de altă parte am renunțat la substanțele chimice pe care le foloseam pentru igienizarea gresiei, a parchetului și chiar a covoarelor. Pentru că minunăția asta poate fi folosită chiar și pentru a le curăța pe cele din urmă. Desigur, nu am renunțat la spălarea clasică a covoarelor, dar aceasta se întâmplă de maximum două ori pe an. În rest, mopul cu aburi este soluția, având înclus un dispozitiv special pentru a putea fi folosit la această activitate.

La gresie, e altă poveste: iubesc și urăsc gresia mată. Arată mai mișto decât cea lucioasă, nu alunecă, însă e magnet de praf, pe care îl ține încăpățânată în pori. Cu mopul clasic simțeam la un moment dat că nu mai răzbesc, foloseam diverse produse cu sau fără clor, ajunsesem să dau chiar și cu soluție de curățat aragazul. Acum, e de ajuns să pun apă în rezervor. Pe lângă faptul că suprafețele se curăță în profunzime și se usucă mai repede, am și bonus: aburul rezolvă și eterna problemă a rosturilor. 
Cum toate sunt cu bune și rele, mopul nostru are și un minus: ajunge cu dificultate (și chiar deloc) în colțuri. Dar am găsit deja soluția! Există dispozitive speciale pentru zone greu accesibile, așa că știu care e următoarea investiție 😉

Balerina și Spărgătorul de nuci

Una dintre poveștile preferate ale Ioanei este “Spărgătorul de nuci”. Spre deosebire de perioada când eram copil, există acum și desene realizate după această poveste, și cred că nu greșesc dacă spun că fiică-mea cea mare a văzut toate variantele.
În timp ce mă învârteam printre cărțile de copii, la Bookfest, am văzut câteva titluri care mi-au atras atenția. Era și “Spărgătorul de nuci” printre ele. Știam că Ioana urma să primească invitații la câteva zile de naștere și mi-am spus că, dacă ei îi place atât de mult, e foarte probabil să le placă și altor copii.  Dar ediția din mâna mea nu avea ilustrații colorate, care să atragă atenția, iar la 7 ani nu sunt toți atrași de povestea în sine, au nevoie de imagini pe care să le vadă, să le comenteze… Atunci mi-a încolțit în minte ideea: ce ar fi dacă aș realiza unul dintre personaje? Oare ar reuși să aducă un plus de magie cărții?
Știind că sărbătorita a urmat cursuri de balet, am ales ca personajul care urma să prindă viață să fie balerina.
Am lucrat cu mult drag la ea și am speranța că este îndrăgită măcar pe jumătate cât am îndrăgit-o eu, când am văzut-o, la final!

– Este realizată din fir acrilic 100%.
– Are aproximativ 20 cm.
– Îmbrăcămintea este detașabilă, putând fi înlocuită cu alte obiecte vestimentare marca Laura Tegg.
– Vine ambalată în cutie din carton.

La plimbare

Vreme bună azi în târg, pe la orele amiezii. Am profitat, și am ieșit cu Alexa la plimbare, cu căruciorul.
Mi-am zis să stăm prin zonă, așa că nu ne-am îndepărtat prea tare de casă. Roțile căruciorului s-au bucurat de trotuarul de pe Pandurilor, în timp ce eu mă întrebam dacă o mai fi fost refăcut vreodată, de când mă știu. Am vaga impresie că nu… Să nu mă plictisesc de peisaj, am făcut un traseu în care era inclus bulevardul și strada noastră. Aici e altă poveste! Oare conducătorii noștri iluștri, acele genii neînțelese, la ce s-o fi gândit când au decis că trotuarele trebuie îngustate și făcute parcări de-o parte și de alta a șoselei? Unde e locul pietonului? Am înțeles că e mare nevoie de parcări, însă chiar așa? Trotuarul de pe o parte nu poate fi folosit absolut deloc, iar celălalt e 2/3 pentru pietoni, 1/3 pentru mașini. Un cărucior pentru gemeni nu încape în spațiul îngust destinat pietonilor.

După vreo oră și jumătate de promenadă, după ce s-a trezit prințesa mică, am cotit de pe bulevard, să o luăm spre casă. Ca de obicei, pe trotuarul îngust stăteau parcate mașini, dar am reușit să strecor căruciorul și să înaintăm. Nu prea mult însă, deoarece, de-a latul trotuarului, între două parcate “regulamentar”, trona un TAXI. Am vrut să ies pe carosabil, însă era circulație și mi-a fost teamă. Decât să pun în pericol siguranța copilului, am preferat să aștept să vină măria-sa, taximetristul, să își mute obiectul muncii. N-am așteptat prea mult: a venit agale, s-a suit și a plecat fără să-mi mulțumească măcar pentru felicitările adresate la modul în care staționase…

Boo și fetița Ghoul


Am vazut multe jucării Amigurumi cu tematica Halloween și, deși în țara noastră nu se “ține” această sărbătoare, am ales să confecționez, totuși, câteva. Ioana este încă la vârsta la care îi place să se costumeze, așa că… de ce nu ar avea și păpuși costumate?
Aceasta e la origine un Ghoul, însă am preferat să nu folosesc trăsăturile mai mult sau mai puțin înfricoșătoare, sugerate de designer.
Pe măsură ce descopeream obiectele vestimentare, îmi plăcea tot mai mult. Rochița, pantofiorii, pălăria, capa au niște detalii care poate nu se văd foarte bine în poze, însă dau o notă aparte acestei păpuși.
Este de departe preferata mea până în acest moment!
Realizată din fir de bumbac în amestec cu acril, are umplutură hipoalergenică și măsoară 25 cm. Și de parcă nu ar fi fost destul de frumoasă, vine la pachet cu Boo, o fantomiță extrem de simpatică!
Jucăriile mele pe Facebook

E toamnă, iar!

Sunt născută la sfârșitul verii. Încă din copilărie, apropierea zilei de naștere îmi dădea un gust dulce-amărui. Gândul că urma să plece vara, cu soarele arzător și zilele lungi devenea și mai apăsător odată cu imaginile zilelor ploioase și mohorâte.
Ca adult și mai ales ca mamă, toamna îmi displace mai mult: acum vin și virozele/răcelile, colecția de toamnă!
Nu sunt mare fan al medicamentelor, așa că mă “înarmez” pentru fiecare toamnă-iarnă cu sirop din muguri de brad, cătină cu miere, flori de soc și cimbrișor.
Ah, da! Să nu uit de investițiile de durată: săculețul cu sare, de pus pe piept în cazul tusei și nebulizatorul, minunația aia ce luptă alături de tine pentru combaterea afecțiunilor respiratorii.
Acum vreo 6 ani am achiziționat unul. Ne-a fost extrem de util în special după ce începea grădinița, iar polipii Ioanei se inflamau și se formau secrețiile ce uneori nu o lăsau nici să doarmă.
Pe când a venit și Alexa în familie, suntem pregătiți și avem și oarece experiență 😉
Când BUZZStore Romania a demarat Campania Trussa, știam că trebuie să mă înscriu, pentru a putea testa nebulizatorul. Întrucât folosisem deja unul, puteam avea ocazia de a face chiar și o comparație.
M-am bucurat sincer când am primit mailul prin care eram informată că am fost selectată să particip la campania #buzztrussa!
Kitul a ajuns la mine a doua zi după o vizită la medicul pediatru, care ne-a recomandat utilizarea unui nebulizator pentru fluidizarea secrețiilor ce-o supărau pe Alexa. Un tratament simplu, pentru care este de ajuns  să folosesc doar ser fiziologic (kitul conține și o cutie cu fiole de 5ml). După utilizarea aparatului, secrețiile pot fi cu ușurință îndepărtate folosind o pompă electrică.
             
Câteva utilizări și respirația Alexei a revenit la normal!

Donează alimente, la o nouă ediție

Azi, Facebook îmi arăta la Memories produsele alimentare donate de mine și de Vlad în campania realizată anul trecut, avându-i ca beneficiari pe copiii centrului Mia’s Children. Mi-am amintit cu drag cât de bine a răspuns lumea la “strigătul” nostru de ajutor.
Am realizat atunci, ca și în celelalte campanii pe care le-am avut, că există atâta bunătate în cei din jurul nostru!
Participând la astfel de proiecte poate deveni o binecuvântare. Imaginea unor copii zâmbind, cu brațele deschise ca pentru o îmbrățișare îți apare în fața ochilor, uiți de probleme, de frământări.

Zilele trecute am demarat o nouă campanie, tot pentru ei. Gândul că sunt 40 de copii de hrănit poate fi copleșitor. Însă dacă fiecare dintre noi ar alege să facă un pachețel pentru un singur copil, ar fi suficient. Credeți-mă pe cuvânt că se adună 40 de persoane dornice să doneze fie din ce au pregătit pentru iarnă, fie să cumpere.
Important este să ne amintim că produsele alimentare donate trebuie să fie neperisabile.
Dacă dorești să ni te alături, te invit să citești mai multe despre campanie, aici:
Donează alimente II/2017
și aici:
Donează alimente – În culise
Nu uita: împreună reușim!
Mulțumim!

Party în grădină

Iris este pregătită pentru petrecere. Cum, care petrecere? Cea din grădină! Profită de razele călduroase ale soarelui, s-ar putea să fie ultimele din acest an. La cât de capricioasă e vremea, nu se știe cât ține sau dacă Zâna Toamnă va mai aduce zile cu soare zâmbitor.
Cu amintirea zilelor senine de vară bine întipărite în minte, a decis ca noua ținută să îi fie în culorile apusului. Parcă nu e încă pregătită să aleagă culorile de toamnă… Așteaptă ca natura să aștearnă peste păduri paleta de poveste și abia apoi, probabil, va opta și ea pentru aceste culori 😉
Ei, dar gata cu vorbăria, Iris și-a îmbrăcat deja noua ținută și e nerăbdatoare să își întâlnească surorile la petrecere!

Păpuși Weebee în viziunea Gucci-boo
*Iris este o păpușă Weebee, realizată de Laura Tegg

Înger, îngerașul meu…

Mereu mi-au plăcut îngerașii. Dar și mai mult mi-a plăcut să-i dăruiesc. Sub orice formă: din ceară, ca suport pentru lumânări, din gips, ceramică sau porțelan, de diferite dimensiuni și culori.
Pe măsură ce se apropia data botezului Alexei, ideea de-a dărui îngerași mi s-a cuibărit din nou în suflet. Doar că de data aceasta urmau să fie croșetați.

Îmi cumpărasem modelul de câteva luni, însă parcă așteptasem momentul perfect pentru a-l realiza.
Aceștia le reprezintă pe minunatele ei nașe și pe mine, care vom veghea asupra ei sper eu, cât de mulți ani de-acum încolo.

Primul lucru pe care l-au făcut după ce-au fost creați a fost să orneze rochița Alexei:

Apoi, au fost alături de noi, în timpul botezului, înfrumusețând lumânările:

Iar de-acum încolo, le vor aminti nașilor că suntem extrem de mulțumitori pentru bunătatea și dragostea pe care le revarsă asupra zânițelor noastre și le dorim să li se întoarcă înzecit!