Sunt șervețelele umede utile?

Ei bine, dacă mă întrebi pe mine, răspunsul meu va fi mereu, cu siguranță, DA!
Voi spune, totodată, că apa e sfântă și nu trebuie înlocuită. Însă sunt atâtea situații în care accesul la apă e limitat sau inexistent, și atunci e bine să ai un pachet de șervețele umede cu tine.
Noi avem tot timpul la îndemână șervețelele de la LidlRomania BuzzStoreRomania fie că suntem la plimbare, în excursii sau avem activități precum pictura cu degetele. Chiar și înainte de a rămâne însărcinată, după ce mergeam la sală, mă împrospătam până să ajung acasă, la duș.
După ce am născut-o pe Ioana (acum imediat 8 ani), o asistentă mi-a sugerat să folosesc un șervețel atunci când îi făceam igiena. Pentru că aveam apă în salon, la indicațiile acesteia, clăteam în prealabil soluția în care sunt îmbibate și profitam de moliciunea materialului din care sunt fabricate, de fiecare dată când era nevoie. Procedez așa și acum, cu cea de-a doua prințesă 🙂
Când suntem afară, sunt utilizate de întreaga familie. #familiasuntemnoi #buzzlupilu
Le folosim când facem plimbări, în parc și chiar și la Zoo.



La ce le mai folosim? Ei bine, le folosim atunci când suntem creativi!
Spre exemplu, înainte de Paști ne-am gândit să facem celor două bunici câte un tablou, folosind forma mâinilor și ale piciorușelor fetelor. Astfel, cu piciorușele Alexei am format fluturași, iar cu mâinile Ioanei, flori.  Au ieșit grozav!

 

Iepurașul de Zăpadă, în straie de primăvară

În preajma sărbătorilor de iarnă, în „lumea croșetei”, artistele se întreceau în oameni de zăpadă, reni și moși Crăciuni. Atunci, designerul meu preferat, Laura Tegg, a lansat un nou model: Iepurașul de Zăpadă, îmbrăcat într-o ținută special creată pentru petrecerea de Crăciun.
A venit în sfârșit primăvara, așa că Ioana i-a schimbat salopeta cu o rochiță potrivită acestui anotimp.
Așa mi-a venit ideea de a reveni asupra modelului, cu gândul de a-l îmbrăca, de această dată, într-o ținută nouă, plină de culoare.

Click aici pentru alte imagini. Hai pe facebook! 🙂

Pattern here: Dress me up Christmas Snow Bunny

Din povești: Mica sirenă


Păpușile inspirate din povestea „Ariel, Mica sirenă” sunt realizate în moduri diferite, astfel încât fetițele în brațele cărora ajung să se poată bucura de păpuși unicat, create în mod special pentru ele.
Înălțimea diferă în funcție de modul ales: între 20 cm (pentru cele care iau formă umană) și 27 cm (pentru sirenă, fiind măsurată și coada).
Cele care iau formă umană au, de fapt, coada detașabilă, vestimentația putând fi înlocuită.

Designer păpuși: Laura Tegg
Papușă sirenă – Mermaid Doll

Coadă sirenă – Mermaid Tails

 

Fete și felicitări


Ziua Internațională a Femeii se apropie cu pași repezi, așa că am nevoie de ajutor pentru a realiza câteva felicitări ce vor fi oferite mămicilor de la Centrul „Materna” din Tîrgu Mureș. 
Și ce ajutor am primit! Ioana și Irina, prietena ei, și-au arătat îndemânarea la mânuirea instrumentelor pentru quilling. Asta, după susținerea unui concert – fulger cu Ioana la chitară și Irina la tobe, urmărite îndeaproape de Alexa, care a devenit imediat fanul lor numărul I!

Dacă Ioana mai lucrase cu unul din instrumentele utilizate în această tehnică, Irina a demonstrat din primele momente că e extrem de îndemânatică și a mânuit „acul” și „pieptenele” ca un profesionist 😉
Și-au dorit să facă libelule, iar Irina a venit chiar cu ideea de a realiza un fluture care zboară spre o floare, așa că au răsucit mai multe fâșii, ce vor deveni în scurt timp aripi și petale.
Mulțumesc, fetelor! Să avem, în continuare, o primăvară cu multe zâmbete și bună-dispoziție!

Victoria

Am vizualizat această moroșancă încă de când a luat viață, din croșeta mea, prima păpușă Nelly. Și iată că a venit și ziua cea mare!
În mare parte, este realizată după designul original al Laurei Tegg, însă detaliile privind portul popular îmi aparțin.

Dorința mea este ca moroșencei să i se alăture surori din alte regiuni ale țării, sper eu, într-un viitor apropiat.
Alegerea numelui a fost destul de simplă: am decis să le numesc după persoane care m-au influențat sau care au avut un rol mai mare sau mai mic în viața mea.
Desigur, prima trebuia să se numească Victoria, un omagiu adus minunatei mele bunici. Amintirile în care apare EA sunt în totalitate pline de căldură și iubire nemărginită. Chiar și în alegerea numelor fiicelor mele m-am inspirat din poveștile în care protagoniști erau două persoane despre care îmi vorbea cu multă iubire în glas: soțul și fratele ei.

Victoria este realizată din acril 100%, cu umplutură hipoalergenică și măsoară puțin sub 25 cm.
Nelly, inspirația – păpușa originală

La mărțișorit

Voluntariatul e muncă pentru suflet, fără îndoială.
În puținul timp pe care îl mai am la dispoziție, fac tot posibilul să întind o mână spre cel mai puțin norocos de lângă mine. De cele mai multe ori, atenția mea se îndreaptă spre copii.
Așa am ajuns să fac, și în acest an, o serie de mărțișoare lucrate integral manual, prin tehnici diferite: de la quilling la pictură cu puncte și linii.
M-am bucurat să văd atâția oameni interesați de campania noastră! Deși la finalul acesteia nu voi fi avut satisfacții de natură materială, gândul că vom putea împlini o serie de nevoi ale celor spre care ne îndreptăm atenția an de an va fi mai mult decât suficient pentru a mă impulsiona să continui.

Mai multe despre proiect:
https://impreunareusimmures.wordpress.com/2018/02/07/proiect-martisorul-2018/

Iarna și omul de zăpadă

Îmi amintesc de iernile copilăriei și regret că fetele mele nu au parte de zăpada de care ne bucuram acum… niște zeci de ani. Zăpada era așa groasă și bătătorită, încât nu o dată am mers cu patinele pe picioare de acasă până la patinoarul care se făcea la câteva minute de blocul în care locuiam. Oamenii de zăpadă, bătaia cu bulgări, mersul la săniuș erau la ordinea zilei și se petreceau în apropiere de casă, nu era nevoie să mergi zeci/sute de km pentru a găsi zăpadă.
Acum, în orașul nostru ori ninge rar, ori e atât de frig încât zăpada nu stă „lipită”.
Magie nu pot să fac, însă oameni de zăpadă, da! Nu din zăpadă, ci din ață, iar partea bună e că așa, au viață mai lungă!
Așa că, zăpadă, guess what? Nu mai contează așa mult dacă vii ori ba, noi iarna asta oricum ne jucăm cu oameni de zăpadă!
Click pentru alte imagini și jucării croșetate

O seară de jazz cu vin și trandafiri

Simt încă magia care m-a învăluit aseară… Days of wine and roses, un concert de jazz a cărui protagoniști au fost Ana Maria Galea (voce), Daniel Csikos (pian) și Ciprian Parghel (contrabas) nu putea fi decât o reușită, din punctul nostru de vedere. 
Pe Ana Maria Galea și Daniel Csikos i-am văzut și ascultat de mai multe ori până acum, deci mergeam oarecum „la sigur”, iar atmosfera caldă și prietenoasă pe care o are Teatru 74 a dat un plus de valoare serii.

Am savurat fiecare clipă, și suntem recunoscători că Alexa, la cele 7 luni ale ei, a avut răbdare cale de câteva zeci de minute din timpul concertului. Nici nu ne așteptam să reziste până la final, dar ne doream nespus să ajungem.
Suntem printre cei care regretă conceretele ce aveau loc la Amfiteatrul din Piața Teatrului și sperăm să mai avem parte de asemenea evenimente în viitorul apropiat.
Până atunci, însă… recomand cu cea mai mare căldură concertele susținute de Ana Maria Galea și Daniel Csikos, alături de diverși artiști care îi acompaniază. Dacă îți place acest gen muzical sau dacă ești măcar curios cum arată niște oameni care pun pasiune în ceea ce fac, emanând prin fiecare por iubirea pentru muzică, atunci e musai să fii în sală cu proxima ocazie!
Click pentru imagini

 

Farewell, 2017!

2017 a fost cu de toate: cu bucurii, tristețe, împliniri și iubire.
A fost un an al schimbărilor, iar pentru multe dintre acestea sunt mulțumitoare.
În viața noastră a venit Alexa, un suflețel atât de drag! Veselă, haioasă, cu o mutriță ce trădează o persoană mereu dornică de a face noi ghidușii, și-a făcut cu ușurință loc în inimile noastre. Total diferită de Ioana, se completează una pe cealaltă și formează un tot perfect!
Am cunoscut oameni noi, am revăzut pe câțiva dragi și ne-am luat rămas-bun de la cea care a avut, poate, cel mai mare rol în formarea celui care mi-a devenit soț. Bunica lui Vlad a plecat spre stele la vârsta de 92 de ani, lăsând un gol uriaș în inimile noastre. Mi-ar fi plăcut să îi mulțumesc pentru munca extraordinară pe care a făcut-o prin creșterea și educarea unicului ei nepot, dar știa și ea ce om deosebit a devenit iubitul meu și tatăl strănepoatelor ei.
Am o profundă recunoștință și extrem de multă iubire pentru nașii Alexei, care mi-au fost alături pe parcursul unei sarcini nu tocmai ușoare. Mi-au arătat că sunt acolo pentru mine, pentru noi, și știu că prezența lor în viața noastră nu e întâmplătoare.
Mulțumesc pentru șansa de a organiza și de a duce la bun-sfârșit o serie de campanii umanitare alături de Grig, un om minunat și cu inima plină de dragoste pentru cei din jurul său. Alături de el și de Vlad, și cu sprijinul unor oameni deosebiți, care ne-au susținut la fiecare pas, am reușit să ajungem la mai mulți copii și adulți cărora soarta a uitat să le zâmbească.
2017 a fost un an în care am învățat extrem de multe lucruri noi; am râs, am plâns, am ajutat, am cutezat, am izbândit… și-am mulțumit.
La mulți ani, 2018!

Pitici pentru cei mici

…din seria „spend some quality time with your kids”

În fiecare an, înainte de vacanța de Crăciun, la școala Ioanei se organizează un târg cu tematică specifică sărbătorilor de iarnă.
Ne-am pregătit și în acest an cu ornamente, iar în cele ce urmează m-am gândit să vă împărtășesc pașii pe care trebuie să îi urmați dacă vreți să faceți niște pitici.

Aveți nevoie de:
-conuri de pin
-nuci
-vopsea roșie (sau altă culoare, după preferințe)
-sclipici argintiu (sau altă culoare)
-aracet
-pom-pom pentru nas
-fetru/pâslă sau orice tip de material textil pentru coif
-pensule
-pistol de lipit cu silicon – glue gun (Atenție! Pentru a preveni un accident, acest aparat va fi folosit doar de către un adult și nu va fi lăsat la îndemâna copiilor)

Începeți prin a lipi nuca pe „fundul” conului de pin cu ajutorul unui glue gun – astfel veți forma piticul. Pictați conul în culoarea aleasă – noi am folosit roșu.
Lăsați puțin să se usuce, după care aplicați un strat de aracet – pregătiți „terenul” pentru aplicarea lipiciului.
În această etapă va trebui să lucrați mai repejor, pentru a nu se usca aracetul înainte ca sclipiciul să se fi „prins”. Cel mai bine ar fi să luați fiecare pitic pe rând: aplicați aracetul, apoi sclipiciul de culoarea aleasă, puneți la uscat și treceți la următorul.
În timp ce corpul sclipicios al piticului se uscucă, se poate trece la confecționat coifurile: noi am folosit pâslă roșie, comercializată la metru (are preț mai bun decât cea de dimensiunea unei coli A4).
Coifurile trebuie să fie de dimensiuni potrivite, astfel încât să poată fi puse cu ușurință pe cap și să nu fie nevoie să le forțați.
Aplicați siliconul pe creștetul capului, apoi apucați coiful aproximativ de la jumătate și apăsați-l pe cap – astfel se va forma un efect de „șifonat”.
Aplicați nasul la baza coifului și papionul la îmbinarea între cap și corp.
Gata!