O vulpiță călătoare. Sau două?!

Săptămâna asta a venit cu o surpiză plăcută: am fost selectată pentru a testa cea mai recentă creație a lui Carrie Andersen – o vulpiță. Deşi gândită a fi breloc, vulpița poate avea orice rol îți doreşti, de la jucărie de dimensiuni reduse până la componentă a unui carusel pentru bebeluşi ori, aşa cum am văzut-o eu, un charm pentru rucsac.
Mă angajasem să lucrez atât cu fir din bumbac 100%, cât şi cu acril, aşa că “împărțeala” a fost uşoară: cea din acril pentru Ioana, iar cea din bumbac pentru Alexa. Bumbacul este recomandat celor mici deoarece ei sunt cei care verifică jucăriile cu gurița 😊

    

Chiar dacă e la început de drum ca şi designer de jucării croşetate, Carrie face o treabă de profesionist: jucăriile ei sunt lucrate îngrijit, cu multă atenție, iar pattern-urile sunt uşor de urmărit. Acestea sunt scrise cu o multitudine de explicații, conțin scheme şi fotografii de calitate.

Mi-a făcut plăcere să croşetez drăgălăşeniile astea pentru fete şi am lucrat cu mult entuziasm, ştiind că mă număr printre primele persoane care au şansa de a o realiza.

Cred că proiectul poate fi dus la final şi de începători, iar dacă e să mă întrebați pe mine, firul mai potrivit ar fi bumbacul. Chiar dacă e mai rigid şi puțin mai dificil de lucrat, are ținută mai frumoasă. Vulpița are câteva detalii care se estompează cu firul acrilic, dar care nu suferă modificări la varianta din bumbac. 
Diferențele dintre cele două sunt destul de mici: cea din bumbac are 8 cm, este lucrată cu croşetă de 2 mm şi are ochi de 6 mm, iar cea din acril are aproximativ 8,5 cm, e lucrată cu croşetă de 3 mm şi are ochi de 7 mm.
Pentru doritorii pasionați de croşetat, vulpița se poate găsi pe Ravelry la un preț foarte bun. 
Click aici pentru pattern 

Arome de vacanță

Datorită Buzzstore am posibilitatea de a mă afla printre testerii unei noi game de produse de îngrijire pentru femei – Fa Island Vibes.
La alegerea aromelor, producătorii s-au inspirat din trei destinații alese de turiști pentru petrecerea vacanțelor: Hawaii, Fiji și Bali. Cu o combinație potrivită, zic eu, de fructe și flori, noile produse Fa mă fac să mă simt Fantastic!

Eu testez gelul de duș și deodorantul Hawaii love. Aroma de ananas și flori frangipani (plumeria) îmi lasă pielea mirosind a… vacanță! Frangipani este o floare care îți parfumează nu doar pielea, ci și mintea! De fiecare dată când le folosesc, mă gândesc la mare, la briză, la mângâierea razelor de soare.

În zilele în care temperaturile se ridică și la 30 grade Celsius, e o binecuvântare să folosești aceste produse. Gelul de duș îți lasă pielea catifelată și nu îți rămâne senzația aceea de „încărcat” pe care o dau unele produse, iar parfumul este un bonus bine-primit. Aroma dulce a ananasului e oarecum „tăiată” de cea a florilor, rezultatul e unul pe placul meu (nu sunt un fan al mirosurilor foarte dulci).
Deodorantul nu conține săruri de aluminiu. Mai mult, atât deodorantul, cât și gelul de duș au certificare Vegan, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu au fost testate pe animale.
Vara asta am să mă las purtată de senzațiile oferite de Fa Island Vibes și te invit să faci și tu o încercare!

Sunt șervețelele umede utile?

Ei bine, dacă mă întrebi pe mine, răspunsul meu va fi mereu, cu siguranță, DA!
Voi spune, totodată, că apa e sfântă și nu trebuie înlocuită. Însă sunt atâtea situații în care accesul la apă e limitat sau inexistent, și atunci e bine să ai un pachet de șervețele umede cu tine.
Noi avem tot timpul la îndemână șervețelele de la LidlRomania BuzzStoreRomania fie că suntem la plimbare, în excursii sau avem activități precum pictura cu degetele. Chiar și înainte de a rămâne însărcinată, după ce mergeam la sală, mă împrospătam până să ajung acasă, la duș.
După ce am născut-o pe Ioana (acum imediat 8 ani), o asistentă mi-a sugerat să folosesc un șervețel atunci când îi făceam igiena. Pentru că aveam apă în salon, la indicațiile acesteia, clăteam în prealabil soluția în care sunt îmbibate și profitam de moliciunea materialului din care sunt fabricate, de fiecare dată când era nevoie. Procedez așa și acum, cu cea de-a doua prințesă 🙂
Când suntem afară, sunt utilizate de întreaga familie. #familiasuntemnoi #buzzlupilu
Le folosim când facem plimbări, în parc și chiar și la Zoo.



La ce le mai folosim? Ei bine, le folosim atunci când suntem creativi!
Spre exemplu, înainte de Paști ne-am gândit să facem celor două bunici câte un tablou, folosind forma mâinilor și ale piciorușelor fetelor. Astfel, cu piciorușele Alexei am format fluturași, iar cu mâinile Ioanei, flori.  Au ieșit grozav!

 

Iepurașul de Zăpadă, în straie de primăvară

În preajma sărbătorilor de iarnă, în „lumea croșetei”, artistele se întreceau în oameni de zăpadă, reni și moși Crăciuni. Atunci, designerul meu preferat, Laura Tegg, a lansat un nou model: Iepurașul de Zăpadă, îmbrăcat într-o ținută special creată pentru petrecerea de Crăciun.
A venit în sfârșit primăvara, așa că Ioana i-a schimbat salopeta cu o rochiță potrivită acestui anotimp.
Așa mi-a venit ideea de a reveni asupra modelului, cu gândul de a-l îmbrăca, de această dată, într-o ținută nouă, plină de culoare.

Click aici pentru alte imagini. Hai pe facebook! 🙂

Pattern here: Dress me up Christmas Snow Bunny

Fete și felicitări


Ziua Internațională a Femeii se apropie cu pași repezi, așa că am nevoie de ajutor pentru a realiza câteva felicitări ce vor fi oferite mămicilor de la Centrul „Materna” din Tîrgu Mureș. 
Și ce ajutor am primit! Ioana și Irina, prietena ei, și-au arătat îndemânarea la mânuirea instrumentelor pentru quilling. Asta, după susținerea unui concert – fulger cu Ioana la chitară și Irina la tobe, urmărite îndeaproape de Alexa, care a devenit imediat fanul lor numărul I!

Dacă Ioana mai lucrase cu unul din instrumentele utilizate în această tehnică, Irina a demonstrat din primele momente că e extrem de îndemânatică și a mânuit „acul” și „pieptenele” ca un profesionist 😉
Și-au dorit să facă libelule, iar Irina a venit chiar cu ideea de a realiza un fluture care zboară spre o floare, așa că au răsucit mai multe fâșii, ce vor deveni în scurt timp aripi și petale.
Mulțumesc, fetelor! Să avem, în continuare, o primăvară cu multe zâmbete și bună-dispoziție!

O seară de jazz cu vin și trandafiri

Simt încă magia care m-a învăluit aseară… Days of wine and roses, un concert de jazz a cărui protagoniști au fost Ana Maria Galea (voce), Daniel Csikos (pian) și Ciprian Parghel (contrabas) nu putea fi decât o reușită, din punctul nostru de vedere. 
Pe Ana Maria Galea și Daniel Csikos i-am văzut și ascultat de mai multe ori până acum, deci mergeam oarecum „la sigur”, iar atmosfera caldă și prietenoasă pe care o are Teatru 74 a dat un plus de valoare serii.

Am savurat fiecare clipă, și suntem recunoscători că Alexa, la cele 7 luni ale ei, a avut răbdare cale de câteva zeci de minute din timpul concertului. Nici nu ne așteptam să reziste până la final, dar ne doream nespus să ajungem.
Suntem printre cei care regretă conceretele ce aveau loc la Amfiteatrul din Piața Teatrului și sperăm să mai avem parte de asemenea evenimente în viitorul apropiat.
Până atunci, însă… recomand cu cea mai mare căldură concertele susținute de Ana Maria Galea și Daniel Csikos, alături de diverși artiști care îi acompaniază. Dacă îți place acest gen muzical sau dacă ești măcar curios cum arată niște oameni care pun pasiune în ceea ce fac, emanând prin fiecare por iubirea pentru muzică, atunci e musai să fii în sală cu proxima ocazie!
Click pentru imagini

 

Farewell, 2017!

2017 a fost cu de toate: cu bucurii, tristețe, împliniri și iubire.
A fost un an al schimbărilor, iar pentru multe dintre acestea sunt mulțumitoare.
În viața noastră a venit Alexa, un suflețel atât de drag! Veselă, haioasă, cu o mutriță ce trădează o persoană mereu dornică de a face noi ghidușii, și-a făcut cu ușurință loc în inimile noastre. Total diferită de Ioana, se completează una pe cealaltă și formează un tot perfect!
Am cunoscut oameni noi, am revăzut pe câțiva dragi și ne-am luat rămas-bun de la cea care a avut, poate, cel mai mare rol în formarea celui care mi-a devenit soț. Bunica lui Vlad a plecat spre stele la vârsta de 92 de ani, lăsând un gol uriaș în inimile noastre. Mi-ar fi plăcut să îi mulțumesc pentru munca extraordinară pe care a făcut-o prin creșterea și educarea unicului ei nepot, dar știa și ea ce om deosebit a devenit iubitul meu și tatăl strănepoatelor ei.
Am o profundă recunoștință și extrem de multă iubire pentru nașii Alexei, care mi-au fost alături pe parcursul unei sarcini nu tocmai ușoare. Mi-au arătat că sunt acolo pentru mine, pentru noi, și știu că prezența lor în viața noastră nu e întâmplătoare.
Mulțumesc pentru șansa de a organiza și de a duce la bun-sfârșit o serie de campanii umanitare alături de Grig, un om minunat și cu inima plină de dragoste pentru cei din jurul său. Alături de el și de Vlad, și cu sprijinul unor oameni deosebiți, care ne-au susținut la fiecare pas, am reușit să ajungem la mai mulți copii și adulți cărora soarta a uitat să le zâmbească.
2017 a fost un an în care am învățat extrem de multe lucruri noi; am râs, am plâns, am ajutat, am cutezat, am izbândit… și-am mulțumit.
La mulți ani, 2018!

Pitici pentru cei mici

…din seria „spend some quality time with your kids”

În fiecare an, înainte de vacanța de Crăciun, la școala Ioanei se organizează un târg cu tematică specifică sărbătorilor de iarnă.
Ne-am pregătit și în acest an cu ornamente, iar în cele ce urmează m-am gândit să vă împărtășesc pașii pe care trebuie să îi urmați dacă vreți să faceți niște pitici.

Aveți nevoie de:
-conuri de pin
-nuci
-vopsea roșie (sau altă culoare, după preferințe)
-sclipici argintiu (sau altă culoare)
-aracet
-pom-pom pentru nas
-fetru/pâslă sau orice tip de material textil pentru coif
-pensule
-pistol de lipit cu silicon – glue gun (Atenție! Pentru a preveni un accident, acest aparat va fi folosit doar de către un adult și nu va fi lăsat la îndemâna copiilor)

Începeți prin a lipi nuca pe „fundul” conului de pin cu ajutorul unui glue gun – astfel veți forma piticul. Pictați conul în culoarea aleasă – noi am folosit roșu.
Lăsați puțin să se usuce, după care aplicați un strat de aracet – pregătiți „terenul” pentru aplicarea lipiciului.
În această etapă va trebui să lucrați mai repejor, pentru a nu se usca aracetul înainte ca sclipiciul să se fi „prins”. Cel mai bine ar fi să luați fiecare pitic pe rând: aplicați aracetul, apoi sclipiciul de culoarea aleasă, puneți la uscat și treceți la următorul.
În timp ce corpul sclipicios al piticului se uscucă, se poate trece la confecționat coifurile: noi am folosit pâslă roșie, comercializată la metru (are preț mai bun decât cea de dimensiunea unei coli A4).
Coifurile trebuie să fie de dimensiuni potrivite, astfel încât să poată fi puse cu ușurință pe cap și să nu fie nevoie să le forțați.
Aplicați siliconul pe creștetul capului, apoi apucați coiful aproximativ de la jumătate și apăsați-l pe cap – astfel se va forma un efect de „șifonat”.
Aplicați nasul la baza coifului și papionul la îmbinarea între cap și corp.
Gata!

Adi și pietrele…

… din Marea Irlandei
Cufărul cu inspirație a rămas deschis după lansarea, în 2015, a primului său volum de poezii, intitulat „Inchizitoriul unui profan”.
Zi după zi, noi versuri și-au făcut loc pe paginile lui Adi, iar acum a venit vremea pentru o nouă zi de glorie: lansarea celui de-al doilea volum.
Când a anunțat oficial titlul ales pentru volum, am realizat că ziua asta chiar vine și m-am gândit să îi arăt că talentul îi este apreciat.
Nu mă pricep la prea multe, însă îmi face o deosebită plăcere să croșetez. Imaginea unei păpuși care să îl înfățișeze și-a găsit instant un loc în creierul meu și așa am început să „sap” printre pozele postate de el. Mi s-a părut că cel mai potrivit ar fi să folosesc una care să îi amintească de experiența trăită în Irlanda, și așa am decis ca mini-Adi să poarte  o ținută asemănătoare celei pe care o avea când a fost la Cliffs of Moher.
Eu cred că mi-a ieșit chiar bine și sper să îi placă și lui. Acum, trebuie doar să așteptăm să trimită Raluca niște pietre, și imaginea va fi completă.

Adi, țin să te felicit și să îți urez din toată inima să ai și de-acum încolo multă inspirație. Să ne vedem sănătoși la lansarea încă unui volum. …al câtelea?

O amintire, vă rog!

Pentru mine, fotografiile sunt ca niște portițe spre trecut.
De când avem fetele, cele mai multe cadre le înfățișează pe ele, în ipostaze diferite: în parc, la plimbare, la petreceri, la serbări ori de sărbători. Nu prea ratăm ocazia de a le poza și folosim fotografiile de câte ori avem ocazia, fie să umplem albume, fie să realizăm obiecte personalizate pentru bunici.
Nu exagerez când spun că pozele sunt printre cele mai de preț lucruri pe care le avem.
Cu acest gând, alimentat de plăcerea de a dărui, acum câteva luni mi-a încolțit în minte o idee: ce ar fi să facem ceva, astfel încât și mămicile de la Centrul maternal Materna  și copilașii lor să aibă o asemenea „comoară”?
Coincidență sau nu, când i-am vorbit doamnei Podar, administratorul centrului, de ideea mea, dânsa  mi-a spus că tocmai avusese o discuție pe această temă cu o colegă de-o dânsei. În acel moment, am știut că „it was meant to be”. Îmi doresc să avem o colaborare pe termen lung pe acest proiect, să ajungem la cât de multe mame care beneficiază și vor beneficia de programul Centrului. Am încrederea că, împreună cu Vlad, vom reuși să creăm amintiri pentru mămicile și puiuții care vor ajunge în brațele primitoare ale personalului de la „Materna”.
În această săptămână am fotografiat primele zâmbete, urmând să folosim pozele pentru a realiza câte un album pentru fiecare mămică, de care să se bucure alături de copilașul sau copilașii ei.
Abia aștept să revenim!