Caracatițele realizate în luna aprilie pentru proiectul Octopus România au fost confecționate din ață albastră.
Am ales această culoare în semn de solidaritate cu persoanele diagnosticate cu autism. 2 aprilie este Ziua Internațională a Conștientizării acestei afecțiuni, iar culoarea simbolică este, desigur, albastrul.
Din nefericire, deși numărul persoanelor diagnosticate cu această tulburare este în creștere, informațiile corecte nu sunt suficient mediatizate.
Autismul presupune o paletă numeroasă de simptome, de la forme ușoare la forme mai grave, și care variază ca intensitate și apariție.
Întâlnit de patru ori mai frecvent la băieți decât la fete, autismul se manifestă în mod evident în jurul vârstei de 2-3 ani. Contrar unor zvonuri extrem de populare la un moment dat în rândul militanților anti-vaccin, această tulburare nu apare ca urmare a administrării unor vaccinuri.
Printre cauzele care se presupune că ar fi vinovate de prezenţa tulburărilor din spectrul autismului s-ar putea număra:
– moştenirea unor anomalii cromozomiale şi genetice;
– utilizarea de antidepresive în primele 3 luni de sarcină;
– deficit nutrițional în prima parte a sarcinii şi lipsa de acid folic;
– vârsta înaintată a mamei;
– climatul ploios;
– greutate scăzută la naştere şi anemie neonatală;
– unele infecţii materne în timpul sarcinii (cum ar fi rubeolă);
– expunerea la poluanţi chimici în timpul sarcinii;
– poluarea atmosferică accentuată;
– privarea de oxigen a creierului copilului la naştere;
– naşterea prematură;
– macrocefalia (creşterea anormală a materiei nervoase cerebrale) este cauza a 20% din cazurile de autism;
– Simon Baron-Cohen a descoperit că expunerea fetusului intrauterin la cantităţi mari de testosteron creşte riscul de apariţie a autismului.
Principalele simptome prezente la copii ale tulburărilor din spectrul autist întâlnite până la vârstă de doi ani ar putea fi:
– lipsa de interes pentru mediul înconjurător. Până la vârstă de un an, copiii manifestă curiozitate, acţionează şi gesticulează. Lipsa acestor manifestări normale ar putea fi un semn precoce al prezenţei autismului;
– competenţe lingvistice întârziate sau regresia acestora. Atunci când copilul nu foloseşte cuvinte unice până la 16 luni şi nu formează propoziţii simple până la 24 de luni, poate suferi de o tulburare din spectrul autismului. De asemenea, copiii cu autism cu vârstă de până în doi ani rareori răspund când își aud numele;
– comportament social divergent, nu zâmbeşte şi nu are reacţii sociale. Lipsa de reacţie, dificultatea de a avea contact vizual, lipsa amabilităţii sociale, a zâmbetului, ar putea fi semne de avertizare ale unei tulburări din spectrul autismului;
– deprecierea funcţiei motorii şi a coordonării;
– lipsa imitaţiei acţiunilor celor din jur;
– neparticiparea la jocurile sociale şi dorinţa de a se juca singuri şi de a se izola;
– modalităţi specifice şi neobişnuite de manifestare a furiei şi afecţiunii;
– lipsa de empatie;
– dificultatea manifestării afecţiunii. Nu doar că refuză o îmbrăţişare, de exemplu, dar nici nu doresc să îmbrăţişeze, nu înţeleg semnificaţia gestului;
– modele repetitive şi stereotipe de comportament care pot afecta capacitatea dobândirii unor noi competenţe;
– comportamente auto-stimulatorii (mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte şi înapoi, contactul cu anumite suprafeţe etc.);
– dificultăţi în utilizarea toaletei;
– comportament evitant şi dorinţa de izolare socială;
– posturi neobişnuite ale corpului;
– lipsa jocurilor de imaginaţie şi a celor spontane;
– atracţia faţă de anumite modele, texturi şi mirosuri;
– plâns şi râs fără niciun motiv aparent;
– instinctul de conservare e redus – nu reacţionează la răni sau pericole;
– poate prezenta probleme ale somnului şi ale alimentaţiei;
– hiperactivitate;
– comportamente repetitive – simptome de bază ale autismului: mersul pe vârfuri, fluturatul mâinilor, alergatul în jurul camerei, rotirea în jurul propiului ax sau al unui corp de mobilier şi orice alte acţiuni realizate în mod disfuncţional şi repetitiv;
– comportamentele repetitive neobişnuite care includ legănarea corpului, sărituri şi răsuciri, aranjarea şi rearanjarea unor obiecte, repetarea aceloraşi sunete, cuvinte sau fraze pot dobândi forma unor preocupări intense sau obsesii neobişnuite. Copiii mai mari pot dezvolta interes accentuat față de cifre, simboluri sau teme ştiinţifice.
