Vreme bună azi în târg, pe la orele amiezii. Am profitat, și am ieșit cu Alexa la plimbare, cu căruciorul.
Mi-am zis să stăm prin zonă, așa că nu ne-am îndepărtat prea tare de casă. Roțile căruciorului s-au bucurat de trotuarul de pe Pandurilor, în timp ce eu mă întrebam dacă o mai fi fost refăcut vreodată, de când mă știu. Am vaga impresie că nu… Să nu mă plictisesc de peisaj, am făcut un traseu în care era inclus bulevardul și strada noastră. Aici e altă poveste! Oare conducătorii noștri iluștri, acele genii neînțelese, la ce s-o fi gândit când au decis că trotuarele trebuie îngustate și făcute parcări de-o parte și de alta a șoselei? Unde e locul pietonului? Am înțeles că e mare nevoie de parcări, însă chiar așa? Trotuarul de pe o parte nu poate fi folosit absolut deloc, iar celălalt e 2/3 pentru pietoni, 1/3 pentru mașini. Un cărucior pentru gemeni nu încape în spațiul îngust destinat pietonilor.
După vreo oră și jumătate de promenadă, după ce s-a trezit prințesa mică, am cotit de pe bulevard, să o luăm spre casă. Ca de obicei, pe trotuarul îngust stăteau parcate mașini, dar am reușit să strecor căruciorul și să înaintăm. Nu prea mult însă, deoarece, de-a latul trotuarului, între două parcate “regulamentar”, trona un TAXI. Am vrut să ies pe carosabil, însă era circulație și mi-a fost teamă. Decât să pun în pericol siguranța copilului, am preferat să aștept să vină măria-sa, taximetristul, să își mute obiectul muncii. N-am așteptat prea mult: a venit agale, s-a suit și a plecat fără să-mi mulțumească măcar pentru felicitările adresate la modul în care staționase…
