Am citit de-a lungul timpului mai multe articole în care artiștii se plângeau că în ultimii ani, mulți dintre fani preferă să le pirateze muzica. Din nefericire, multe trupe renunță tocmai din cauza lipsei banilor.
Ce putem face noi, pentru a ne bucura de muzica lor? Păi, să le cumpărăm creațiile, desigur! Să mergem la concertele susținute de ei și să achiziționăm albumele fie în format digital, fie pe suport fizic (DC, DVD, Vinyl). Și să cumpărăm merch-ul oficial.
Îmi amintesc și acum că, la concertul Dream Theater din 2014, m-am gândit la asta, în timp ce stăteam la rând să îmi cumpăr un tricou: era vreo 150 lei, dacă rețin bine. Îmi trecuseră prin minte cifrele – costul biletelor, transportul până la București și înapoi, cazarea, masa însumau o sumă frumușică, iar salariile noastre nu erau foarte mari. Și apoi mi-am zis: OK, am făcut un efort să venim aici, azi. Dacă nu îmi cumpăr acum un tricou și voi lua dintr-un alt salariu, de la un comerciant care nu are marfă oficială, nu ajut cu absolut nimic trupa. Pe lângă asta, voi avea o amintire de la turneul ăsta. Bună decizie! 😉
Despre trupele de la noi ce să mai zic? Ne dăm cu curu’ de pământ (scuze de expresie) că trupele românești nu sunt susținute, dar ne e greu să ieșim din casă (mai ales!) atunci când sunt concerte în orașul în care locuim și să scoatem 15 lei din buzunar, pentru bilet. Ce să mai zic de achiziționarea unui tricou de 35-50 lei? Sau a unui CD? Oamenii ăia au muncit de le-au sărit capacele, și-au dedicat o grămadă de timp, cine știe ce sacrificii au făcut pentru ca acel CD să poată fi pus la dispoziția noastră.
De fiecare dată când Disturbed (ei mi-au venit acum în minte) anunță obținerea unui nou Disc de Aur sau de Platină mă gândesc ce fain trebuie să se simtă, fiindu-le confirmat din nou că munca le e apreciată.
Nu spun că trebuie să ne vindem un rinichi pentru a cumpăra muzica artiștilor noștri favoriți, însă gândirea noastră trebuie să se schimbe. Cu pași mici, dar siguri. Spre normalitate. Rock on!
