Vreme bună azi în târg, pe la orele amiezii. Am profitat, și am ieșit cu Alexa la plimbare, cu căruciorul.
Mi-am zis să stăm prin zonă, așa că nu ne-am îndepărtat prea tare de casă. Roțile căruciorului s-au bucurat de trotuarul de pe Pandurilor, în timp ce eu mă întrebam dacă o mai fi fost refăcut vreodată, de când mă știu. Am vaga impresie că nu… Să nu mă plictisesc de peisaj, am făcut un traseu în care era inclus bulevardul și strada noastră. Aici e altă poveste! Oare conducătorii noștri iluștri, acele genii neînțelese, la ce s-o fi gândit când au decis că trotuarele trebuie îngustate și făcute parcări de-o parte și de alta a șoselei? Unde e locul pietonului? Am înțeles că e mare nevoie de parcări, însă chiar așa? Trotuarul de pe o parte nu poate fi folosit absolut deloc, iar celălalt e 2/3 pentru pietoni, 1/3 pentru mașini. Un cărucior pentru gemeni nu încape în spațiul îngust destinat pietonilor.

După vreo oră și jumătate de promenadă, după ce s-a trezit prințesa mică, am cotit de pe bulevard, să o luăm spre casă. Ca de obicei, pe trotuarul îngust stăteau parcate mașini, dar am reușit să strecor căruciorul și să înaintăm. Nu prea mult însă, deoarece, de-a latul trotuarului, între două parcate “regulamentar”, trona un TAXI. Am vrut să ies pe carosabil, însă era circulație și mi-a fost teamă. Decât să pun în pericol siguranța copilului, am preferat să aștept să vină măria-sa, taximetristul, să își mute obiectul muncii. N-am așteptat prea mult: a venit agale, s-a suit și a plecat fără să-mi mulțumească măcar pentru felicitările adresate la modul în care staționase…

Sunt născută la sfârșitul verii. Încă din copilărie, apropierea zilei de naștere îmi dădea un gust dulce-amărui. Gândul că urma să plece vara, cu soarele arzător și zilele lungi devenea și mai apăsător odată cu imaginile zilelor ploioase și mohorâte.
Ca adult și mai ales ca mamă, toamna îmi displace mai mult: acum vin și virozele/răcelile, colecția de toamnă!
Nu sunt mare fan al medicamentelor, așa că mă “înarmez” pentru fiecare toamnă-iarnă cu sirop din muguri de brad, cătină cu miere, flori de soc și cimbrișor.
Ah, da! Să nu uit de investițiile de durată: săculețul cu sare, de pus pe piept în cazul tusei și nebulizatorul, minunația aia ce luptă alături de tine pentru combaterea afecțiunilor respiratorii.
Acum vreo 6 ani am achiziționat unul. Ne-a fost extrem de util în special după ce începea grădinița, iar polipii Ioanei se inflamau și se formau secrețiile ce uneori nu o lăsau nici să doarmă.
Pe când a venit și Alexa în familie, suntem pregătiți și avem și oarece experiență 😉
Când BUZZStore Romania a demarat Campania Trussa, știam că trebuie să mă înscriu, pentru a putea testa nebulizatorul. Întrucât folosisem deja unul, puteam avea ocazia de a face chiar și o comparație.
M-am bucurat sincer când am primit mailul prin care eram informată că am fost selectată să particip la campania #buzztrussa!
Kitul a ajuns la mine a doua zi după o vizită la medicul pediatru, care ne-a recomandat utilizarea unui nebulizator pentru fluidizarea secrețiilor ce-o supărau pe Alexa. Un tratament simplu, pentru care este de ajuns  să folosesc doar ser fiziologic (kitul conține și o cutie cu fiole de 5ml). După utilizarea aparatului, secrețiile pot fi cu ușurință îndepărtate folosind o pompă electrică.
             
Câteva utilizări și respirația Alexei a revenit la normal!

Pregăteam cafeaua în dimineața asta.
Ioana, pe lângă mine în bucătărie:
-Mama, tu nu fumezi, doar bei cafea?
-Da, doar beau cafea.
-Merge bine cafeaua cu țigara. Dar mi-ar plăcea să nu existe cutii pentru fumat.
-Adică, pachete de țigări?
-Da! Pentru că sunt periculoase…