Ursuleț- zornăitoare pentru bebeluși


În familia extinsă s-a născut un băiețel. Mi-am spus că e un prilej bun de a încerca jucăriile pentru bebeluși. Nu de alta, dar azi-mâine trebuie să mă apuc să îi croșetez și Alexei o jucărioară sigură și non-alergică.
Jucăriile din bumbac se pot spăla fără probleme în mașina de spălat, fapt deloc de neglijat, având în vedere că lucrușoarele destinate celor mici necesită igienizare frecventă.

Ursulețul are aproximativ 18 cm lungime.
Este confecționat din fir de bumbac 100%, mercerizat.
Umplutura este hipoalergenică.

Dear Chester, thank you for your music!

Vestea plecării premature a lui Chester a picat ca un bolovan și la aflarea ei am simțit că mă sufoc pentru câteva momente.
Apoi au început să curgă amintirile, iar My December e pe repeat în creierul meu de două zile.
Vocea lui Chester și a lui Mike mi-au sunat la nesfârșit în urechi într-o perioadă întunecată a vieții mele: momentul aflării veștii și apoi lupta tatălui meu cu cancerul, pe care din păcate, a pierdut-o…
Apoi mai târziu, în lunile în care nimic nu părea să mai aibă vreun sens… când totul era gol și nu găseam un punct de care să mă agăț, băieții aștia cântau tocmai despre trăirile mele, ei păreau să înțeleagă exact în ce ape mă scăldam, iar asta a contat mult pentru mine.
În versurile pieselor de pe Hybrid Theory și Meteora mă regăsesc într-o oarecare măsură și acum. Am rămas fan Linkin Park în toți anii ăștia tocmai datorită acestor albume, pe care am continuat să le ascult și care au și acum același efect asupra mea.
La un moment dat, drumurile noastre au luat-o însă în direcții diferite. Așteptam o revenire la ceea ce am iubit la ei, dar atât eu, cât și ei, ne schimbaserăm.  Am acceptat asta cu o umbră de tristețe, însă știam că mă puteam întoarce la primele albume de fiecare dată când mi se făcea dor sau aveam nevoie să simt că cineva îmi înțelege trăirile. Și știu că voi continua să revin la piesele alea de fiecare dată când mi se va face dor sau voi avea nevoie… și în fiecare 18 decembrie, de ziua tatei.
Nu m-am gândit niciodată la această despărțire. De fapt, Chester va rămâne mereu cu noi prin muzica lui și a colegilor săi.
Sper doar să știe că prin talentul lui a atins nenumărate vieți; a lăsat în urmă tare mulți oameni care l-au iubit exact așa cum era.

Dragă Chester, îți mulțumesc din tot sufletul pentru muzica ta și sper din toată ființa că ești într-un loc mai bun.
Drum bun spre stele!

 

Nașterea la o maternitate de stat

Pe 20 mai a venit pe lume cea de-a doua minune din viața noastră.
O bucurie de nedescris ni s-a instalat de-atunci în suflete, iar pentru mine, cel puțin, sentimentul de împlinire este cel ce-mi caracterizează starea de-atunci.
Experiența nașterii și a spitalizării a fost cu de toate, că doar… nu se putea altfel.
La check-in am dat peste un medic rezident: s-a lăsat puțin așteptată, dar părea că știe ce face. Mi-a vorbit cu profesionalism, pe un ton calm; mi-a explicat că fetița se rotise și că aveam nevoie să mă încarc cu răbdare, pentru că era necesar să revină în poziția corectă. Ce m-a deranjat a fost modul în care i s-a adresat infirmierei, o tinerică ușor visătoare – i-a vorbit pe un ton răstit, folosind cuvinte prea dure pentru că nu a sărit destul de repede să șteargă podeaua cu mopul.
Ajunsă în sala de nașteri, am fost mulțumitoare știind că această parte a spitalului fusese renovată la începutul anului. Mi-a trecut destul de repede pentru că, în loc să mă concentrez pe respirație și împins, atenția îmi era distrasă de faptul că alunecam pe pat și eram mereu într-o poziție incomodă. Ulterior am aflat că patul din acea sală e mai aiurea. Și acum stau și mă întreb de ce m-o fi pus acolo, având în vedere că eram singura gravidă ce urma să nască la momentul respectiv. În fine, trecem și peste momentul ăsta… Personalul prezent în sala de nașteri a fost amabil și atent, iar pe Alexa mi-au adus-o imediat ce a terminat “madam” rezident cu mine.
După ce am ajuns în salon, mi-au adus bebele. Imediat a venit o asistentă plină de bună-dispoziție, care i-a făcut băiță 😉 A fost ok, nu îmi venea să o las din ochi. Pe langă asta, îl lăsaseră și pe Vlad în salon, și ne puteam bucura împreună de view. Băftoasă din nou, am fost doar noi în salon de sâmbătă până luni după-masa – când am născut-o pe Ioana, din cele 2 săptămâni de spitalizare, am avut “colegi de salon” doar în primul și în ultimul week-end.
La schimbarea turei, am constatat repede că asistenta de la neonatologie era o scârbă – singura de care am avut parte cu ambele fete. Pe lângă faptul că și-a pus pixul pe pătuț, pentru ca mai apoi să îmi atingă copilul fără să se fi dezinfectat înainte, mi-a comentat că am îndraăznit să sting neonul (ce dădea o lumină ca ziua). I-am spus timid că lampa de veghe nu funcționează iar neonul este prea puternic, la care mi-a aruncat cu un ton răstit că “copilul e prea proaspăt și trebuie să văd dacă se albăstrește”. Evident că până dimineața, când s-a luminat afară, nu a mai dat prin salon… Din fericire, nu am mai avut parte de “serviciile” ăsteia. Celelalte asistente au fost tare amabile, zâmbitoare și gata să îmi ofere orice informație le-am cerut. De medici, să nu mai vorbesc: singurii care îți dădeau bună-ziua când intrau în salon, unii chiar au bătut la ușă înainte de-a intra.
Buna-creștere le lipsește însă, cu desăvârșire, infirmierelor: toate cele trecute de 50 de ani te iau la per-tu fără nicio reținere, intră în salon de zici că vor să scoată ușa din țâțâni, și ți-o mai și lasă deschisă – cred că mă ridicam pe puțin de 20 de ori/zi să închid ușa… Luni și marți au fost tot o zdroabă, că se anunțase o vizită de la SANEPID. Au venit cu un tupeu nebun să îmi dea indicații despre cum să îmi aranjez lucrurile, lăsând la o parte faptul că un cartof prăjit trona lângă un scaun încă de sâmbătă (sau poate chiar dinainte) – acolo l-am găsit, acolo l-am lăsat când am plecat, marți la prânz… Cred că e de prisos să mai spun că același mop a fost folosit la spălarea balconului, pe care se plimbau (și nu doar atât) porumbeii, și a podelei salonului, însă doar pe unde aveau acces cu ușurință. Nu s-a chinuit nici una să spele pe sub paturi ori să mute coșurile de gunoi…
O altă chestie la care încă nu am un răspuns: lipsa tacâmurilor. Eu am avut norocul să locuiesc în oraș, iar Vlad mi-a adus cu prima vizită (uitasem că trebuie să îți duci de-acasă) însă am văzut femei mâncând cu mâna, că nu aveau nici de unde să își cumpere. Mâncarea ce ți-o oferă e execrabilă, niște lături fără gust și de o culoare și miros ce nu te-mbie absolut deloc, și te mai și pun s-o mănânci precum oamenii străzii 🙁 Știind că avem mai multe seturi complete acasă, din acelea de unică folosință, l-am rugat pe Vlad să îmi aducă, și i le-am dat doamnei care împărțea mâncarea, să dea ea celor care nu aveau. Are vreun sens să spun că nu am văzut pe nimeni folosindu-le, și se mânca în continuare cu mâna? Ce-o fi făcut cu ele, numai ea știe…
O altă experiență, tot de la masă, e cea cu ceaiul: deși în sala de mese erau atât gravide cât și lehuze, care au nevoie de lichide, mirobolantele doamne aduceau câte o cană de 1,5 l de ceai. Da, pentru toată lumea!
Cumva, a venit și ziua de marți, ziua în care urma să mergem acasă! Însă, nu înainte de a merge să îmi pregătească o sictirită hârtiile de externare. Zău că nu îmi explic de ce a fost nevoie să angajeze două persoane, pe care să le plătească din banii contribuabililor, care să dea câteva clickuri. Am intrat în încăpere, am salutat fără a primi vreun răspuns, și am fost direcționată în a doua încăpere. Aici am dat de blonda sictirită, cu unghiile ei false, care mi-a luat, realmente, în scârbă, cartea de identitate, a aruncat-o pe masă, după care a muncit cale de 3 minute.
În fine, au fost finalizate și hârtiile Alexei și am părăsit spitalul cu zâmbetul pe buze, fericită că urma să îmi văd și celălalt pui.

Băiatul Ghiocel

Păpușa asta drăguță a fost creată de Bas den Braver, pe numele lui de “scenă” Zabbez.
De loc din Rotterdam, tipul ăsta a realizat mai multe păpuși, toate flori. Și au ieșit minunat, după părerea mea!
Primul pattern cumpărat de mine este cel ce reprezintă un ghiocel.
E multicel de lucru la o astfel de păpușă, însă rezultatul e… wow!
Al meu băiat Ghiocel are aproximativ 29 cm înălțime și este realizat din fir de bumbac 100%, cu umplutură hipoalergenică – poate fi spălat în mașina automată chiar și cu program de 60ºC.
Cu toate că vestește primăvara, băiatul Ghiocel a fost gata… la începutul verii 🙂
La anul, poate voi fi mai rapidă…

Am născut la stat și n-am dat mită!

Nu cred în mituirea cadrelor medicale pentru a beneficia de servicii superioare.
Am de mulțumit pentru profesionalismul de care au dat dovadă cadrele medicale, însă ăsta e jobul lor și mi se pare normal să pună în aplicare ce au învățat în anii ăia de școală. Apreciez modul în care s-au comportat, însă nu văd de ce aș fi mers cu plicul după mine, să plătesc din nou niște servicii pentru care am contribuit lunar atât eu, cât și Vlad, ani de-a rândul.
La ultimul control înainte de-a naște, mi-am întrebat medicul care a urmărit evoluția sarcinii (de fapt, a ambelor) dacă va trebui să îl anunț când merg la spital, asta în cazul în care momentul va fi mai repede decât cel anticipat. Mi-a spus că managerul a rugat medicii să nu mai meargă dacă nu sunt de gardă, chiar dacă e vorba de pacientele lor, și că el respectă această solicitare, mai ales pentru că practica nu e tocmai legală. Răspunsul lui m-a făcut să îl respect și mai mult, pentru că mi-a spus, cu alte cuvinte, că nu are nevoie de mită: îi ajunge salariul și ce încasează de la cabinetul particular.
Așa că am născut asistată de un alt medic, și nu i-am dat nicio atenție pentru asta.
Mi-ar plăcea ca fiecare mamă care naște să știe că o mulțumire este de ajuns, că nu trebuie să se simtă obligată să împingă un plic în buzunarul medicului, că bănuții ăia ar trebui să fie cheltuiți pentru a asigura cele necesare bebelușului.

Reciclăm și învățăm! – o nouă campanie Împreună reușim Mureș

În perioada 15-21 mai 2017 se desfășoară a XVI-a ediție a Săptămânii Naționale a Voluntariatului.
Ca și concept, SNV are rolul de a mobiliza un număr cât mai ridicat de organizații și voluntari, pentru a sărbători împreună voluntariatul.

Deși nu suntem (cel puțin, nu încă) parteneri SNV, ne-am gândit că ar fi un moment potrivit de a vă vorbi de următoarea noastră campanie.
Intitulată “Reciclăm și învățăm!“, acțiunea presupune valorificarea bateriilor uzate pentru achiziționarea de rechizite necesare anului școlar 2017-2018, beneficiari fiind copiii aflați în grija centrului Mia’s Children.
Așadar, te invit, alături de Grig Iliescu (https://www.facebook.com/iliescu.grig), să aduni baterii R3 (AA) și R6(AAA).
Campania se desfășoară în perioada 15 mai 2017 – 15 iulie 2017. La încheierea campaniei, vom stabili împreună o zi și o oră potrivită să ne întâlnim, pentru a prelua de la tine bateriile adunate.
Pentru a ne ajuta în această acțiune, nu e neapărat necesar să aduni baterii: ne poți spijini și prin popularizarea acesteia în rândul celor apropiați, fie membri ai familiei, prieteni sau colegi.
Echipa Împreună reușim! Mureș

Donează alimente #1/2017 – misiune îndeplinită

Produsele alimentare donate de oameni inimoși din Mureș și București au ajuns în cămara celor de la Mia’s Children înainte de 1 mai.
Deși lista cu necesarul nu a fost în totalitate bifată – poate ținta noastră a fost prea înaltă – cred că rezultatul a fost unul bun. Când ai de hrănit 40 de copilași activi, energici, rafturile din spațiul de depozitare tind să se golească repede, așa că fiecare ajutor e bine-venit.


Cel mai plăcut surprinsă am fost, de această dată, de gestul unei minunate fetițe – Iulia, pe numele ei – care și-a donat alocația pentru achiziționarea de produse. Acesta este rezultatul educației primite; sunt convinsă că asemenea exemple au loc mereu în familia ei. Pentru un copil, astfel de gesturi vin în mod natural, și sunt alimentate de ceea ce vede în jurul său. Fapta prințesei Iulia mi-a umplut inima de bucurie și admirație față de ea și de mama ei.

Trebuie să menționez că o parte din alimente au fost achiziționate de Grig și Horea (căruia îi mulțumim că ne-a ajutat cu transportul) direct din București, din fondurile strânse în luna martie, în urma campaniei de vânzare a mărțișoarelor confecționate de mine și de Grig, și tot din această sumă a fost acoperit parțial costul transportului alimentelor. Așa cum menționa Grig în martie, acesta a fost scopul mărțișoritului: strângerea unor fonduri necesare realizării mai multor campanii umanitare desfășurate pe parcursul acestui an.
Mai multe imagini și informații legate de această primă campanie puteți găsi urmărind linkul:

https://www.facebook.com/iliescu.grig/media_set?set=a.1278014732247320.100001164150103&type=3

Mulțumim din suflet fiecărei persoane implicate în această acțiune. Așa cum îi spuneam Tamarei Dubb, orice gest contează; niciodată nu e prea puțin, decât atunci când alegi să nu faci nimic.
Împreună, mereu reușim!

PS: Asociația Mia’s Children din județul Ilfov operează ca Centru Social. Aici se derulează, în prezent, următoarele programe: Programul hrană, Programul haine şi încălţăminte, Programul sănătate şi igienă, Programul Educaţie, Programul de consiliere familială, Programul asistenţei psihologice, Programul de activităţi recreative.
Scopul centrului este de prevenire a abandonului copiilor, indiferent de religie, naționalitate sau etnie.
Reprezentanții asociației ajută copiii ai căror părinți se confruntă cu diferite probleme, fie ele de natură financiară, socială și/sau psihologică, din dorința de a le oferi acestora posibilitatea făuririi unui viitor mai bun. Aici, copiii sunt ajutați să își descopere și să își dezvolte pasiunile, talentul, fiind în permanență ajutați și sprijiniți să își scrie propria Poveste.

Răsfățul burticii

Zilele trecute, am primit o vizită din partea Ivonei.
Dacă ești în Tîrgu Mureș și mai ai și un copil născut în ultimii… să zicem 10 ani (sau mai mult?), cu siguranță o știi pe Ivona. Ai întâlnit-o fie la Fundația Alpha Transilvană, fie la petreceri de copii ori la evenimente dedicate acestora, mereu veselă, pusă pe șotii și… pictând.
Ivona a pictat mii de mânuțe sau obrăjori cu inimioare, curcubee, animăluțe ori personaje preferate ale celor mici, cu sclipici sau fără, în toate culorile posibile.
Așadar, acum știți care Ivona a venit la noi. Trebuie să menționez că ea nu a venit singură, ci însoțită de ale ei “magic colors”, hotărâtă să îmi răsfețe burtica 🙂
Burtica unei femei însărcinate este ceva cu totul special. Din acest motiv, în ultima perioadă a devenit tot mai populară pictura pe burtică. Este o modalitate deosebită și unică de a-ți prețui sarcina și de a păstra vie în memorie această perioadă. 
Deși nu aveam o imagine clară asupra modelului pe care îl doream, Ivona a așteptat extrem de răbdătoare să îi spun elementele pe care doream să le conțină imaginea și am stabilit împreună detaliile privind culorile, personajele etc.

Din câte am înțeles, perioada cea mai potrivită pentru pictura de burtică e undeva între 6-8 luni. Am citit că există mămici care au ales să fie pictate de două sau trei ori pe parcursul sarcinii, alegând modele progresive. Spre exemplu, inițial le-a fost pictat un copac înmugurit, pentru ca mai târziu, după ce burtica a mai crescut, copacul să fie unul plin cu flori.
După cum ați observat deja, eu am ales zâne. Ioana și Alexa vor fi mereu zânele noastre, două suflete care vor exercita zi de zi asupra noastră o magie specială, pe care copiii au puterea să o reverse asupra părinților lor. Mai mult decât atât, zânele sunt exact așa cum ne vedem noi fetele: delicate, pure, zglobii și jucăușe.
După o oră și ceva, Ivona și-a încheiat pictura, iar rezultatul a fost pe măsura așteptărilor: WOW!
Vlad și-a reluat rolul de fotograf, și a imortalizat momentul:

Ne bucuram și ne minunam noi de zor, când Ivona a venit cu o sugestie. …de parcă ar fi fost o noutate că talentul și ideile ei nu au limită!
Am salutat cu entuziasm propunerea, și astfel desenul de pe burtică a devenit… tablou!

Cred că, urmărind imaginile, veți fi de acord cu mine că Ivona’s Magic Colors will do their true magic! Nu trebuie  decât să le dați ocazia!
Dacă încă nu v-ați convins, sau din contră, vă doriți și voi o pictură deosebită pe burtică, vă invit cu toată căldura să-i vizitați pagina de facebook, urmărind linkul:
https://www.facebook.com/pg/ivonamagiccolors/photos/?tab=album&album_id=1690371061245255

 

Aprilie, în tonuri de albastru

Caracatițele realizate în luna aprilie pentru proiectul Octopus România au fost confecționate din ață albastră.
Am ales această culoare în semn de solidaritate cu persoanele diagnosticate cu autism. 2 aprilie este Ziua Internațională a Conștientizării acestei afecțiuni, iar culoarea simbolică este, desigur, albastrul.


Din nefericire, deși numărul persoanelor diagnosticate cu această tulburare este în creștere, informațiile corecte nu sunt suficient mediatizate.
Autismul presupune o paletă numeroasă de simptome, de la forme ușoare la forme mai grave, și care variază ca intensitate și apariție.
Întâlnit de patru ori mai frecvent la băieți decât la fete, autismul se manifestă în mod evident în jurul vârstei de 2-3 ani. Contrar unor zvonuri extrem de populare la un moment dat în rândul militanților anti-vaccin, această tulburare nu apare ca urmare a administrării unor vaccinuri.

Printre cauzele care se presupune că ar fi vinovate de prezenţa tulburărilor din spectrul autismului s-ar putea număra:
– moştenirea unor anomalii cromozomiale şi genetice;
– utilizarea de antidepresive în primele 3 luni de sarcină;
– deficit nutrițional în prima parte a sarcinii şi lipsa de acid folic;
– vârsta înaintată a mamei;
– climatul ploios;
– greutate scăzută la naştere şi anemie neonatală;
– unele infecţii materne în timpul sarcinii (cum ar fi rubeolă);
– expunerea la poluanţi chimici în timpul sarcinii;
– poluarea atmosferică accentuată;
– privarea de oxigen a creierului copilului la naştere;
– naşterea prematură;
– macrocefalia (creşterea anormală a materiei nervoase cerebrale) este cauza a 20% din cazurile de autism;
– Simon Baron-Cohen a descoperit că expunerea fetusului intrauterin la cantităţi mari de testosteron creşte riscul de apariţie a autismului.

Principalele simptome prezente la copii ale tulburărilor din spectrul autist întâlnite până la vârstă de doi ani ar putea fi:

– lipsa de interes pentru mediul înconjurător. Până la vârstă de un an, copiii manifestă curiozitate, acţionează şi gesticulează. Lipsa acestor manifestări normale ar putea fi un semn precoce al prezenţei autismului;
– competenţe lingvistice întârziate sau regresia acestora. Atunci când copilul nu foloseşte cuvinte unice până la 16 luni şi nu formează propoziţii simple până la 24 de luni, poate suferi de o tulburare din spectrul autismului. De asemenea, copiii cu autism cu vârstă de până în doi ani rareori răspund când își aud numele;
– comportament social divergent, nu zâmbeşte şi nu are reacţii sociale. Lipsa de reacţie, dificultatea de a avea contact vizual, lipsa amabilităţii sociale, a zâmbetului, ar putea fi semne de avertizare ale unei tulburări din spectrul autismului;
– deprecierea funcţiei motorii şi a coordonării;
– lipsa imitaţiei acţiunilor celor din jur;
– neparticiparea la jocurile sociale şi dorinţa de a se juca singuri şi de a se izola;
– modalităţi specifice şi neobişnuite de manifestare a furiei şi afecţiunii;
– lipsa de empatie;
– dificultatea manifestării afecţiunii. Nu doar că refuză o îmbrăţişare, de exemplu, dar nici nu doresc să îmbrăţişeze, nu înţeleg semnificaţia gestului;
– modele repetitive şi stereotipe de comportament care pot afecta capacitatea dobândirii unor noi competenţe;
– comportamente auto-stimulatorii (mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte şi înapoi, contactul cu anumite suprafeţe etc.);
– dificultăţi în utilizarea toaletei;
– comportament evitant şi dorinţa de izolare socială;
– posturi neobişnuite ale corpului;
– lipsa jocurilor de imaginaţie şi a celor spontane;
– atracţia faţă de anumite modele, texturi şi mirosuri;
– plâns şi râs fără niciun motiv aparent;
– instinctul de conservare e redus – nu reacţionează la răni sau pericole;
– poate prezenta probleme ale somnului şi ale alimentaţiei;
– hiperactivitate;
– comportamente repetitive – simptome de bază ale autismului: mersul pe vârfuri, fluturatul mâinilor, alergatul în jurul camerei, rotirea în jurul propiului ax sau al unui corp de mobilier şi orice alte acţiuni realizate în mod disfuncţional şi repetitiv;
– comportamentele repetitive neobişnuite care includ legănarea corpului, sărituri şi răsuciri, aranjarea şi rearanjarea unor obiecte, repetarea aceloraşi sunete, cuvinte sau fraze pot dobândi forma unor preocupări intense sau obsesii neobişnuite. Copiii mai mari pot dezvolta interes accentuat față de cifre, simboluri sau teme ştiinţifice.